Caini Rasa Shar-Pei de Vanzare

Durata de viaţă: 7 - 12 ani
Grupa: sudică, de sport
Culori: crem, maroniu, roşcat şi negru
Lungimea firului de păr: scurtă
Talie: medie
Năpârlire: moderată
Înălţime: 45-50 cm la mascul şi la femelă
Greutate: 18- 25 kg la mascul şi la femelă

Mediul de trai:

Este relativ activ în interior, deci va avea nevoie de oarecare spaţiu de mişcare. Se adaptează vieţii în apartament dacă au parte de suficientă mişcare în aer liber. Datorită capetelor lor mari vor avea nevoie de umbră când sunt afară pentru a fi feriţi de căldură.

Istoric:

Originile rasei Shar-Pei pot fi urmărite înapoi în regiunea Kwung Tung, China. Ea a existat în provinciile sudice din China pentru mai multe secole. Aceşti câini sunt tipici câini ţărăneşti. Au ajutat ţăranii cu mânarea turmelor, păzirea familiilor şi a casei; sunt vânători calificaţi mai ales pentru porcii sălbatici. Denumirea de Shar-Pei în traducere semnifică „piele de nisip” sau „piele de rechin”. Blana lor aspră şi parcă cu ghimpi era excelentă mai ales atunci când câinele lupta în gropi deoarece le permitea să se scape din strânsoarea oponentului. În China sunt cunoscuţi ca şi câini de luptă; iar în Canada şi Statele Unite sunt cunoscuţi ca şi câini de pază.
Mai există o altă teorie conform căreia câinii Shar-Pei împart o origine comună cu câinii Chow Chow, datorită gurilor şi limbilor negre, cu Great Pyrenees datorită pintenilor dubli şi cu Mastiff Tibetan. Corespunzător acestei teorii se speculează că primul Shar-Pei a apărut ca şi o mutaţie.

Descriere:

Câinele Shar-Pei este de talie medie cu o ţinută alertă şi demnă; cu un profil compact şi oarecum de pătrat. Capul lor este uşor mai mare în proporţie cu restul corpului, dar nu excesiv. Botul lor se aseamănă cu cel al unui hipopotam şi coada purtată foarte sus. Acestea sunt unele caracteristici care oferă unicitate înfăţişării câinelui. Coada este o altă trăsătură caracteristică a rasei; trebuie să fie groasă şi rotundă la bază, apoi se ascute până la un punct fin, se va cârlionţa pe spate. Corpul este acoperit de o piele revărsată care le oferă acea înfăţişare cutată. Cu toate acestea, aspectul cutat se va pierde pe măsură ce câinele îmbătrâneşte şi vor mai fi cute doar la nivelul capului, gâtului şi la greabăn.
Aceşti câini au o musculatură bine dezvoltată, un piept larg şi adânc. Picioarele sunt musculoase, scurte, drepte şi paralele. Mişcarea câinilor este caracteristică unui trap. Când se mişcă cu o viteză mai mare picioarele lor tind să conveargă spre o linie centrală.
Există trei tipuri diferite de blană: ca de cal, perie şi rara blană ca de urs. Cea din urmă nu este recunoscută de asociaţiile chinologice din America. Blana ca de perie nu depăşeşte nicăieri pe corp o lungime mai mare de 2,5 cm şi este mai moale la atingere. Dacă se depăşeşte această lungime atunci câinele este clasificat ca având blana ca de urs. Blana ca de cal este mai aspră şi stă depărtată de corp. Diferenţa dintre blana ca de perie şi cea ca de urs constă în aspectul cozii. O coadă ca de şarpe aparţine blănii ca de urs; iar cea de perie este a celeilalte blăni.

Temperament:

Sunt descrişi ca fiind foarte inteligenţi, independenţi, demni şi uneori chiar snobi. Pot să se comporte chiar foarte îngâmfaţi cu străinii, dar sunt devotaţi şi dedicaţi familiei de adopţie. Datorită istoricului lor de mânarea turmelor şi de pază, sunt foarte alerţi şi au o ţinută calmă şi încrezătoare. În ciuda înfăţişării sale încruntate este un câine calm şi afectiv.
Este considerat a fi un câine excelent pentru familii. Se împacă bine cu copiii şi alte animale de companie dacă sunt socializaţi de mici cu ei. Deşi sunt reticenţi în preajma străinilor nu se consideră că ar fi neprietenoşi. Au o fire extrem de dominantă şi independentă; de aceea este important să recunoască cine este masculul alfa.

Probleme de sănătate ţi îngrijire:

La această rasă pot apărea diverse boli, precum: entropion – pleoapa ochiului se va întoarce spre globul ocular cauzând iritaţii ale corneei şi este reparată prin intervenţie chirurgicală; hipotiroidism – un nivel anormal al hormonilor care forţează corpul să funcţioneze la un nivel metabolic mai jos, cauzează creştere semnificativă a greutăţii, iritaţii ale pielii şi o dispoziţie iritantă;  Sindromul genunchiului umflat – probleme cu încheieturile, dificultăţi în mişcare, dureri abdominale, vomitare, diaree;  cancer.  Se împacă mai bine cu un climat mai răcoros şi sunt mai sensibili la căldură, trebuie să le oferiţi multă umbră şi apă. 
Cerinţele de periere ale unui Shar-Pei sunt considerate a fi minime sau foarte slabe. Au nevoie de periere regulată pentru a îndepărta părul mort şi apoi periere zilnică în perioadele de năpârlire pentru a reduce cantitatea de păr care cade. În ciuda nivelului scăzut de îngrijire există anumite consideraţii speciale. O atenţie specială trebuie să fie acordată urechilor câinelui. Este esenţial să nu spălaţi niciodată capul acestui câine; deoarece dacă ajunge apă în urechi vor apărea probleme serioase de sănătate care nu sunt prezente la alte rase. Canalele urechilor lor sunt foarte înguste şi apa dacă intră aici va cauza serioase infecţii. Unele exemplare tind să acumuleze mai mult noroi şi ceară decât altele şi vor trebui curăţaţi înainte de baie. Pentru cap se poate folosi mai eficient un şampon uscat, lipsit de apă special pentru câini; care va fi şters mai apoi cu un material uscat şi moale.  Iar după baie se poate folosi o substanţă de uscarea urechilor pentru a vă asigura că nu a intrat apă în ele.
Baia lor trebuie efectuată odată pe lună; iar în acest timp puteţi folosi o perie de cauciuc pentru a freca corpul şi a îndepărta părul care cade. Nu este deloc recomandat să folosiţi produse de igienă pentru oameni deoarece la câine vor cauza iritaţii, pielea sa fiind foarte sensibilă. Asiguraţi-vă că aţi îndepărtat orice urmă de săpun şi că aţi curăţat pe deplin toate cutele de pe corpul câinelui. Este indicat să uscaţi bine corpul câinelui după baie şi se mai poate folosi o pudră pentru copii între cute pentru a evita umezeala care duce la iritaţii.

Exerciţii şi dresaj:

Au nevoie de o cantitate considerabilă de exerciţii, mai ales în aer liber. Cu cât au parte de mai multă mişcare în exterior, cu atâta vor fi mai fericiţi şi liniştiţi în casă. Totuşi, din cauza originii sale ca şi câine de luptă va trebui să fie ţinut în lesă în timpul plimbărilor pentru a nu se angaja în confruntări cu alţi câini.
De mici căţei trebuie să fie dresaţi şi socializaţi; deoarece pot fi agresivi faţă de alţi câini şi trebuie să îi obişnuiţi cu prezenţa altor animale în jurul lor. Sunt jucăuşi cu copiii, dar este indicat să fie obişnuiţi de mici cu aceştia pentru a nu-i răni. De asemenea, ei sunt mai ataşaţi de o singură persoană pe care o vor apăra cu orice preţ dacă simte că este ameninţată. O socializare intensă de mici va ajuta în acest sens făcându-l un câine loial şi ideal pentru familii.
Nu le place deloc apa şi va trebui să îi dresaţi de mici căţei să accepte băile. Cu toate acestea, sunt excelente animale de companie deoarece sunt curaţi şi ţin la igiena corpului şi mediului lor de trai. De fapt, el se va dresa singur cu igiena casei şi nu va face probleme stăpânului cu nevoile sale fiziologice.
Sunt oarecum mai greu de dresat deoarece sunt firi dominante şi încăpăţânate. Pentru un dresaj eficient este important să acţionaţi cu fermitate, putere şi consistenţă. La cel mai mic semn de slăbiciune din parte stăpânului câinele va prelua conducerea şi de aceea este indicat pentru stăpânii experimentaţi. Nu vor accepta comenzi de la membrii ai familiei care nu au stabilit niciun nivel de dominanţă în faţa lor.