Caini Rasa Mops de Vanzare

Durata de viaţă: 10 - 14 ani
Grupa: Toy
Culoare: argintiu, bej-roşcat, negru, crem
Lungimea firului de păr: scurtă
Talia: mică
Năpârlire: greoaie
Înălţime: 30 -35 cm la mascul, 20 -30 cm la femelă
Greutatea: 5 – 9 kg la mascul şi femelă

Mediul de trai:

Se va descurca cel mai bine în interior deoarece este câine de companie; dar şi din cauza botului său scurt. Sistemul său respirator şi respiraţia sa sunt compromise în condiţii de căldură mare, umiditate şi frig excesiv.

Istoric:

Misterul rasei Mops Pug pare să se întindă în trecut, cu mai bine de 400 ani î. Hr., legat de Orientul Îndepărtat. În China au fost primele crescătorii ale acestei rase, care au asigurat asemenea câini mănăstirilor budiste din Tibet. Ca şi o consecinţă, în operele de artă şi în picturile chinezeşti dominau cu prezenţa trei câini: Pechinezul, câinele leu şi Lo-sze. Se presupune că Mopsul este descendent din Lo-sze care se distinge prin botul scurt, părul scurt, pielea elastică şi un semn princiar pe frunte constituit de trei rânduri orizontale de riduri. Mai târziu câini din această rasă vor ajunge în Japonia şi Europa, fiind prezent mai ales la curţile regale şi familiile aristocrate.
În anul 1572, un Mops a salvat viaţa prinţului William de Orange dându-i de ştire că se apropie spaniolii la Hermigny. Datorită acestei întâmplări, Mopsul a devenit câinele oficial al Caei de Orange. Mai apoi William II şi-a adus propriul anturaj de Mopşi cu el la Torbay la încoronarea lui ca şi rege al Angliei, ceea ce a dus la o popularitate sporită a rasei.

Descriere:

Mopsul este un câine jucăuş, îndrăzneţ, demn şi fermecător. Are un corp compact, bine proporţionat şi musculos. Se presupune că este mai pătrăţos la forma corpului şi este cea mai mare rasă dintre câini toy. Capul acestui câine este mare, masiv şi rotund, dar fără zimţi sau alte semne pe craniu. Dacă este privită dintr-o parte faţa trebuie să pară plată. Ochii trebuie să fie de culoare închisă, dar proeminenţi şi evidenţi, cu o formă globulară. Expresia unui mops trebuie să fie se schimbe mereu, de la moale, îngrijorată, lucitoare la plină de foc şi vitalitate când este entuziasmat. Urechile lui trebuie să fie negre, subţiri, mici şi moi; la atingere să pară a fi de catifea. Sunt pliate, dar niciodată mai lungi decât colţurile ochilor. Mopsul are riduri la nivelul feţei, mari şi adânci, culoarea care marchează ridurile fiind mai proeminentă, de obicei mai întunecată pe interior, decât pe exterior. Peste nas va avea un singur pliu mare. Mişcarea acestui câine este liberă, voioasă şi demonstrează forţă. Corpul este scurt şi îndesat, bine acoperit de muşchi, cu un piept larg. Coada lui este purtată sus pe spate; iar cea ideală va avea două bucle, dar este acceptată şi cea cu o singură buclă.
Însemnele de pe corpul Mopsului trebuie să fie de o culoare închisă intensă, clar definite ca masca de pe botul câinelui, aluniţele de pe obraji, urma de deget mare sau diamant de pe frunte, dunga neagră de pe corp începând de după cap şi până la coadă. Blana acestui câine este scurtă, deasă, având aceeaşi lungime şi moliciune pe tot corpul. Părul este drept, nu trebuie să aibă niciun cârlionţ sau zuluf. 

Temperament:

Sunt mici clovni, cu multă personalitate şi demnitate. Pot să fie încăpăţânaţi când vine vorba de supunere. Se înţeleg bine cu copiii, dar nu vor reacţiona foarte bine la activităţi solicitante pe perioade de timp mai lungi sau alergări îndelungate. Acest câine este destinat să fie câine de companie, nu de pază. Majoritatea Mopşilor vor manifesta un adevărat interes pentru străini şi îi vor face cei mai buni prieteni ai lui. Totuşi, vă vor anunţa de apropierea străinilor, dar de cele mai multe ori este posibil să nu îi auziţi, pentru că lătratul lor este înăbuşit de buzele şi botul lor scurt şi gros.
La această rasă, masculii sunt cei care au tendinţa de a fi mai îndrăzneţi, mai afectivi şi iubitori cu oamenii şi copiii. Femelele tind să fie mai independente, alerte şi cu spirit ascuţit de observaţie. Se presupune că este o fire prietenoasă, capabil să lege prietenii şi să iubească pe oricine, indiferent că e vorba de animale sau oameni. Nu sunt probleme atunci când încercaţi să introduceţi câinele într-o casă unde sunt copii şi alte animale mai mici decât el.
Este o rasă cu un temperament echilibrat, foarte jucăuş,  fermecător, demn, iubitor şi extravertit. Pot să fie răutăcioşi, încăpăţânaţi, încrezători în propriile puteri, dar şi voioşi. Nu sunt câini nervoşi şi nici nu prezintă semne de agresiune.

Probleme de sănătate şi îngrijire:

Mopşii sunt de regulă foarte sănătoşi. Cea mai comună probleme de sănătate la aceşti câini este cea legată de luarea rapidă în greutate, de predispoziţia la obezitate. Trebuie să le asiguraţi o anumită dietă cu mâncare sănătoasă şi porţii mici, să nu supra-hrăniţi câinele.
Ocazional, ridurile de pe faţă şi nas trebuie curăţate pentru a preveni infecţiile. Dinţii lor trebuie să fie curăţaţi şi periaţi regulat, mai ales pentru că dinţii sunt puţin cam aglomeraţi din cauza trăsăturilor fizice ale câinelui, botul scurt, mic şi plat.
Mopşii, din cauza nasurilor scurte mai sunt predispuşi la probleme de respiraţie şi vor sforăi. O atenţie mai specială trebuie acordată în perioadele cu temperaturi ridicate sau prea coborâte, cu umezeală accentuată care pot duce la probleme respiratorii. Majoritatea problemelor respiratorii sunt legate de nările lor înguste şi de zona palatală moale. Pentru a evita asemenea probleme este bine să-i ocrotiţi în perioadele cu temperaturi excesive şi să le limitaţi exerciţiile, mişcarea în aer liber în aceste perioade. 
Encefalita câinilor Pug la care sunt predispuşi este cercetată deoarece se consideră că ar fi de natură genetică. Simptomele ei sunt crize, mersul în cercuri, orbirea, coma şi moartea. Este o boală degenerativă şi cu o acţiune relativ rapidă, care poate fi fatală în decurs de câteva săptămâni. Totuşi, Mopşii mai pot suferi de epilepsie şi aceste crize să nu fie legate de encefalită.
Unii Mopşi au alergii sezonale care se manifestă prin lăcrimarea ochilor, strănut, etc. Nu s-a înregistrat o recurenţă comună a alergiilor de la mâncare; dar pentru a preveni o asemenea problemă este mai bine să alternaţi mâncarea, să mai schimbaţi din rutina câinelui. Nu este o rasă care să fie încrucişată cu altele deoarece creşte sensibilitatea la boli.
Stăpânii Mopşilor trebuie să se pregătească să aibă de-a face cu o năpârlire destul de accentuată, de două ori pe an, de obicei la schimbarea anotimpurilor. Este indicată perierea de două-trei ori pe săptămână şi îmbăierea atunci când consideraţi dumneavoastră că este necesar.

Exerciţii şi dresaj:

Mopşii au nevoie de mişcare regulată pentru a-şi menţine tonusul muscular. Dar trebuie să fiţi atenţi să nu se supra-încălzească câinele. Plimbările zilnice sunt de preferat, dar să ascultaţi în permanenţă respiraţia câinelui şi dacă simţiţi că începe să dea semne de oboseală să vă opriţi să nu îl supra-solicitaţi. Temperatura ideală pentru exerciţii este undeva în intervalul 1 – 20 grade Celsius.
Sunt câini inteligenţi, dornici de a învăţa ceva nou, mai ales pentru a vă face pe plac. Dar uneori pot să se comporte ca nişte mici clovni sau să fie încăpăţânaţi. Sunt recunoscuţi pentru uşurinţa şi rapiditatea cu care învaţă noile comenzi, dar pentru a le repeta mai târziu vor avea nevoie de încurajare. Vor avea nevoie de dresaj pentru obedienţă deoarece sunt firi oarecum independente, dar nu vor avea nevoie de socializare deoarece se înţeleg de minune cu orice alt animal de companie fiind prietenoşi.