Caini Rasa Doberman de Vanzare

Durata de viaţă: 8-12 ani
Grupa: Mastiff, de pază şi protecţie
Culoarea: negru, roşiatic şi cafeniu; negrul fiind cea mai răspândită şi acceptată
Lungimea firului de păr: scurtă
Talia: mare spre foarte mare
Năpârlire: moderată
Înălţime: 65 –70 cm la mascul; 60 – 65cm la femelă
Greutatea: 32 – 40 kg la mascul, 30 – 36 kg la femelă
Nu sunt câini numai pentru traiul afară, sunt foarte sensibili la temperaturile scăzute. Sunt mult mai fericiţi dacă li se permite să stea în interior cu familia, dar dacă vor avea la dispoziţie şi o curte în care să alerge să-şi consume energia va fi cu atât mai bine. 

Istoric:

Doberman este o rasă canină relativ recentă. Se presupune că ar fi fost creată prin încrucişări dintre German Pinscher, Rottweiler, Beauceron, Pinscher, Greyhound, English Greyhounds şi Ciobănesc German. Colectorul de taxe din Germania, Louis Dobermann a creat această rasă pentru a fi câine de pază, dar lui îi plăcea foarte mult înfăţişarea Pinscherului pitic şi de aceea câinele pe care încerca să-l dezvolte trebuia să arate la fel. Înfăţişarea era a unui Pinscher, dar agilitatea, dimensiunea şi forţa sa erau ale unui câine de pază. Rasa a primit numele creatorului după moartea acestuia şi prima sa prezentare la o expoziţie canină a fost în 1876. Apariţia rasei a fost impusă de condiţiile de muncă ale lui Louis Dobermann, care trebuia să ajungă în cele mai periculoase zone ale oraşelor.  
În 1976 s-a născut prima femelă de culoare albă şi s-a încercat încrucişarea ei cu puii albi tot de ai ei pentru a se păstra culoarea. Dar în timp s-a demonstrat că aceştia erau mai predispuşi la diferite boli şi anormalităţi ale vederii şi astfel s-a renunţat la asemenea încrucişări pierzându-se astfel culoarea albă la ei.  

Descriere:

Dobermanul este un câine de dimensiuni medii cu un corp de formă pătrăţoasă. Sunt compacţi şi musculoşi, debordând de forţă numai prin înfăţişarea lor. Sunt puternici şi capabili de a rezista la multe dificultăţi, dar şi cu o viteză uimitoare. Este un câine energic şi protector, cu o ţinută regală. Există diferenţe de înfăţişare între masculi şi femele.
Capul este prelung, cu o formă oarecum de pană. Ochii sunt de forma migdalelor, aşezaţi adânc în cap şi de o culoare închisă. Urechile sunt purtate erecte atunci când sunt atenţi la ceva şi de obicei sunt tăiate. Fălcile lor sunt delimitate de muşchi proeminenţi şi puternici. Gâtul este arcuit, purtat cu o ţinută mândră, cu o lungime proporţională cu restul corpului. Corpul este de dimensiuni mari, cu o musculatură bine dezvoltată, picioarele relativ înalte ceea ce ajută foarte mult la viteză. Coada este de obicei tăiată şi purtată puţin mai sus de orizontală. Picioarele lor sunt drepte şi perfect paralele, cu o vigoare şi echilibru perfect în mişcare.
Dobermanul are o blană moale, cu părul scurt, des şi lipit de corp. Uneori există şi o sub-blană invizibilă de culoare gri la nivelul gâtului. Blana acestui câine nu va necesita multă îngrijire fiind la fel de rezistentă ca şi câinele. Vor avea uneori pete de un roşiatic închis deasupra ochilor, pe bot, gât şi piept în partea din faţă, picioare şi mai jos de coadă. Unele exemplare pot avea un petic alb pe piept, care este permis dacă nu este prea întins ca suprafaţă.

Temperament:

Câinii Doberman sunt foarte energici şi alerţi, de obicei lipsiţi de frică şi buni pentru paza şi protecţia familiei şi a casei. Sunt foarte devotaţi familiei de adopţie şi în general sunt foarte ascultători. Sunt plini de afecţiune şi iubire faţă de membrii familiei, dar faţă de străini vor fi reticenţi şi neîncrezători.
Dobermanul are o reputaţie de a fi neînfricat şi vicios, dar nu este chiar aşa deoarece aceste calităţi au fost corectate în timp prin încrucişări şi prin dresaj. Munca pentru care au fost folosiţi cu predilecţie este cea de poliţie, de pază şi protecţie. Cu toate acestea, nu vor ataca decât în momentul în care simt că sunt ameninţaţi direct fie el sau membrii familiei sale. De fapt, conform cercetărilor întreprinse de centrul pentru boli infecţioase din Statele Unite, Dobermanii sunt mai puţin predispuşi la a ataca oamenii decât Ciobănescul German, Pit Bullii, Rottweileri sau Malamuţii de Alaska.
În cazul în care câinele dumneavoastră este dresat cum trebuie nu veţi avea de ce să vă faceţi griji sau probleme în ceea ce priveşte primirea lui ca şi membru pe deplin al familiei. Nu este altă rasă mai loială sau mai eficientă pentru pază, decât Doberman. Se împacă bine cu copiii şi cu alte animale de companie din gospodărie, dar trebuie să le fie cunoscute acestea de când sunt mici căţei. Sunt extrem de inteligenţi şi învaţă repede fiind dornici de a face pe plac stăpânilor.
Temperamentul acestor câini poate varia de la un exemplar la altul, dar nu mai mult decât la alte rase. Unii sunt orientaţi pentru familii, iar alţii se vor apropia mai mult de o singură persoană; alţii vor avea o tendinţă de agresivitate faţă de alţi câini. Vor trebui să fie socializaţi de mici cu alţi câini pentru a se evita o creştere a timidităţii la ei.

Probleme de sănătate şi îngrijire:

Dobermanul este de obicei sănătos şi puternic. Cu toate acestea, sunt predispuşi la anumite boli, precum cardiomiopatie, sindromul Wobbler, instabilitate cervicală vertebrală, boala lui von Willebrands.
Sindromul Wobbler sau al nesiguranţei este comun la rasele de talie mare, poate cauza şovăială în mişcare. Sfatul medicului va fi odihna la cuşcă pentru o perioadă de timp alături de medicamentaţie pentru durere şi anti-inflamatorii. Dobermanii sunt predispuşi la umflarea stomacului, displazia de şold, obezitate.
Dobermanul necesită puţină periere pentru că au blana scurtă, fie că îi periaţi,  fie că le frecaţi pielea cu cârpe nu prea aspre. Nu îi veţi îmbăia prea des, ci mai degrabă îi veţi şterge cu un prosop umed. Năpârleşte moderat şi nu veţi avea mari probleme cu ei cu părul prin casă. Dacă este absolut necesar să fie îmbăiat este bine să folosiţi un şampon cu concentraţie mică. Pentru a minimaliza căderea părului este bine să periaţi câinele înainte de a-l îmbăia. După baie este suficient să folosiţi un prosop uscat pentru a-l şterge de apă. Ţineţi sub control şi unghiile picioarelor. 

Exerciţii şi dresaj:

Este o rasă atletică, foarte activă. Au nevoie de suficient exerciţiu şi mişcare pentru a fi fericit şi sănătos. Adoră să se mişte în aer liber, să alerge, să se plimbe. Astfel de activităţi nu numai că vor ajuta să se menţină în formă, dar vor ajuta şi să-i asigure provocările mentale necesare.
Doberman este o rasă inteligentă cu cerinţe mari de exerciţiu. Au o personalitate dominantă şi trebuie să fie învăţaţi de mici cine este câinele alfa din relaţia lui cu stăpânul  Datorită dimensiunilor lor şi a forţei lor fizice este indicat ca stăpânul să fie în stare să mânuiască câinele. Sunt firi asertive şi nu vor fi agresive decât dacă se simt ameninţaţi iminent sau dacă sunt dresaţi pentru a fi agresivi cu alţi câini sau cu străinii. Dacă mai aveţi şi alte animale în curte, puteţi fi sigură că Dobermanul va fi cel care va domina.
O socializare la o vârstă timpurie este importantă pentru a se evita timiditatea sau reticenţa excesivă faţă de străini. Nu au nevoie de dresaj pentru pază deoarece au de la natură instinctele de loialitate şi protecţie pentru familia de adopţie, în schimb vor avea nevoie de lecţii pentru supunere. Pentru a nu exista probleme în dresarea lor, este bine a se face dresajul cu o mână forte şi de către toţi membrii familiei. Au nevoie pe lângă exerciţiu şi mişcare şi de continuă interacţiune cu familia; nu este un câine pe care să-l lăsaţi afară în curte perioade îndelungate de timp dacă nu va avea parte de o cât de mică interacţionare cu dumneavoastră.