
Durata de viață:6 - 8 ani
Grupa: Mastiff
Culoare: Tri-color – negru/cafeniu/alb sau negru/roșiatec/alb
Lungimea firului de păr: lungă
Talie: mare sau extra mare
Năpârlire: greoaie
Înălțime: 61-71 cm la masculi, 58-69 cm la femele
Greutate: 38-50 kg la masculi, 36-48 kg la femele
Mediul de trai: Este un câine loial și afectiv dependent de prezența omului; de aceea se va supăra foarte tare dacă este ținut de prea multe ori afară. Va trebui să faceți pregătiri speciale pentru a vă ține câinele în casă pe cât posibil.
Istoric:
Ciobănescul de Berna are o îndelungată istorie în Elveția, cu imagini ale unor exemplare încadrate în tablouri alegorice religioase datând încă de la mijlocul secolului al 17-lea. Câinele începe să apară în descrieri scrise ale unei zonei de undeva de la mijlocul secolului al 19-lea de la ferme tradiționale din Alpi.
Rasa a devenit foarte populară în decursul secolului al 20-lea, dar datorită încrucișărilor între același exemplare, iar bazinul lor genetic fiind limitat s-au dezvoltata alte probleme ereditare, precum cancerul, care au scurtat din durata lor de viață.
Ciobănescul de Berna are ceva din asemănarea altor rase, precum Rottweiler și Saint Bernard – care se presupune că au jucat un rol în dezvoltarea acestei rase. Acești câini se consideră că au ca strămoși Moloșii antici din Grecia și Roma. Acești ciobănești erau folosiți pentru pază și atelaj în armata lui Cezar. Apoi, rasa a fost folosit mai mult pentru muncile de la ferme. Popularitatea rasei a crescut în ultimul timp în Europa, dar și în Statele Unite; în Elveția încă mai este utilizat pentru trasul căruțelor pe pantele munților elvețieni, pe când în America erau folosiți la evenimente de caritate, spectacole și ca animal de companie pentru familii.
Descriere:
Această rasă este una dintre cele mai vechi, una dintre cele mai frumoase dintre cele de muncă. În ciuda scurtei sale viați, el va oferi stăpânilor un simț al frumuseții și al loialității de cele mai multe ori neegalate. Mai mult de atâta, Ciobănescul de Berna este un câine blând, gentil și foarte loial. Fragilitatea rasei nu este atât de aparenți din înfățișare: o blană distinctă tri-coloră, constituție îndesată, musculoasă și o urmă albă de păr pe piept. Aparent, Ciobănescul de Berna este mare, rezistent, puternic, agil și echilibrat. Între masculi și femele se va observa o distincție clară în înfățișare, dar și în comportament. Blana lor este rezistentă la apă și cu o lungime moderată; cu o strălucire naturală. Ciobănescul de Berna are o blană groasă, de lungime medie și strălucitoare. Conform standardelor rasei, blana trebuie să fie tunsă cât mai puțin posibil. Urmele distincte ale câinelui includ coada albă și o pată mare albă pe piept.
Îndelungii ani de condiții de trai și încrucișare izolate au avut rezultate nefericite pentru moștenirea lor genetică. O rasă foarte versatilă, Ciobănescul de Berna a fost văzut în competiții din diverse zone, precum ascultare, supunere, agilitate, urmărire/luarea urmelor, mânuire și în atelaj. De foarte multe ori a fost întâlnit muncind ca și câine-terapeut.
Temperament:
Dacă ar fi să descriem acești câini printr-un singur cuvânt, atunci acesta ar trebui să fie „loiali”. Scopul vieții lor scurte este de a fi un companion loial și de ajutor stăpânului și familiei acestuia.
Avantajul cel mai mare al Ciobănescului de Berna este temperamentul prietenos, abilitatea de a se încadra și adapta oricărui tip de familie. Copiii sau alte animale din gospodărie nu sunt o problemă pentru Ciobănescul de Berna; deși este indicat să se cunoască de mici pentru a nu fi probleme mai târziu. Instinctele de mânuire a turmelor se vor arăta în relațiile pe care le construiește cu animalele sau copiii pe care îi percepe ca fiind inferiori lui și respectând ierarhia îi va proteja și păzi.
Cel mai mare dezavantaj al lor este continua cerință de atenție și prezență. Ciobănescul de Berna are o rădăcină genetică străveche pentru dorința de a mulțumi oamenii – care înseamnă că va trebui să vă devotați o mare parte din timp și atenție acestui câine pentru a-l menține fericit și sub control. Dresajul este puțin mai dificil pentru această rasă, decât la altele, cu toate că el va încerca din răsputeri să vă satisfacă cerințele, dar nu posedă aceeași agerime pe care o manifestă alți câini. Dresajul trebuie să fie făcut cu multă răbdare și atenție.
O altă calitate a acestor câini este lenevia lor, surprinzătoare pe fondul dimensiunilor și a moștenirii sale genetice. Ciobănescul de Berna este dispus să cheltuiască cantități mari de energie, dar pe perioade scurte de timp, preferând să se afle mereu în compania oamenilor sau să se angajeze în scurte acțiuni de muncă urmate de odihnă. Aceasta poate fi o calitate negativă, un defect dacă dumneavoastră vă doriți un câine activ, un companion mereu în mișcare; dar și una pozitivă dacă sunteți obișnuit cu câini a căror energie debordantă a dus la comportament distructive atunci când sunt lăsați singuri pentru o oră sau două.
Probleme de sănătate și îngrijire:
Ciobănescul de Berna este predispus la câteva probleme de sănătate majore, dintre care le amintim pe cele mai frecvente și periculoase: displazia de șold; torsiune gastrică/umflarea stomacului; Cancer. În cazul în care câinele dumneavoastră începe să prezinte semne de umflare, precum neliniște, salivare exagerată și vomitare necontrolate, nervozitate și poziții de stat în picioare sau culcat din ce în ce mai bizare, cea mai bună reacție este de a-l duce de urgență la medicul veterinar pentru a evita riscul pierderii vieții câinelui.
În ultimii ani, durata de viață a acestor câini a fost scurtată de la 12 ani până la 8 – 9 ani. Este important să îl duceți cât mai des la medicul veterinar pentru a fi verificat.
Ciobănescul de Berna năpârlește toată perioada anului și nivelul la care face asta este unul înalt. Din această cauză va trebui să-l periați atent și să folosiți îmbăierile și șamponul atunci când perioada de năpârlire este mai accentuată pentru a menține blana sănătoasă și să țineți năpârlirea sub control pe cât posibil. În perioadele în care năpârlirea nu este așa de problematică se poate să fiți scutiți de altele în afară de o periere și pieptănare odată pe săptămână. În funcție de nivelul de activitate pe care-l are câinele veți dori poate să măriți ciclul de periere pentru a încorpora și băi, șamponări și eventual chiar scurtări pentru a îndepărta firele de păr încâlcite sau alte mizerii care s-au încurcat în blana câinelui în timpului jocului în aer liber. Deși nu sunt la fel de activi și energici ca majoritatea raselor din grupa Mastiff, ei au abilitatea de a cauza din când în când mici catastrofe și atunci trebuie să fiți pregătiți să răspundeți cu o periere mai atentă și mai deasă, de câte ori este necesar.
Deși nu trebuie să vă feriți să tundeți sau scurtați blana câinelui în anumite zone pe motive de curățenie și igienă, trebuie să fiți atenți să nu exagerați, iar această tundere să fie regulată. Dacă se va întâmpla un asemenea comportament va fi afectat cel mai mare atribut al acestui câine. Blana sa deasă, lucioasă și bogată. Nu numai înfățișarea lor va fi afectată, dar și sănătatea lor deoarece blana este prima barieră împotriva factorilor externi. Perierea și pieptănarea ar trebuie să se petreacă zilnic, iar tunderea sau scurtarea părului doar în cazurile în care nu se mai poate descâlci părul. În cazul în care veți dori să-l înscrieți în concursuri și expoziții va trebui să îi acordați o atenție sporită.
Exerciții și dresaj:
Este un câine de muncă cu o incredibilă înclinație spre lenevie. Datorită structurii osoase bogate și a înclinației spre probleme cu încheieturile, Ciobănescul de Berna tinde să fie activ și energic pe perioade scurte de timp într-o zi. Cea mai bună metodă de a-i asigura o cantitate minimă de exerciții este cea tradițională, plimbări lungi sau chiar și o alergare ușoară prin parc. Astfel veți reuși să le oferiți nu numai mișcarea de care au nevoie pentru a rămâne sănătoși, dar și oportunitatea de a petrece mai mult timp în apropierea dumneavoastră.
În timp ce sunt în interior îl puteți determina să se miște în cadrul unor jocuri, cum este cel de aport sau de lupte. Nu trebuie să uitați că nu va rezista la fel de mult ca alte rase la asemenea jocuri și să nu exagerați pentru a nu răni sau schimba dispoziția câinelui, care se bucură de prezența și compania dumneavoastră. Pentru el loialitatea este totul, iar consumarea energiei ceva secundar.
La această rasă maturizarea fizică se produce lent, și trebuie să fiți atenți la ce vârste vreți să vă dresați câinele să facă sărituri sau alte trucuri. Această precauție trebuie să o aveți și datorită problemelor lor cu șoldurile la care sunt predispuși. Este important a se evita îndeplinirea unor asemenea trucuri până când câinele nu a atins vârsta de doi ani, pentru a evita riscul unui accident la o vârstă rea fragedă care să aibă efecte mai târziu la maturitate.
Faptul că își păstrează maturitatea la același nivel pentru o perioadă mai mare de timp decât alte rase vă va opri să folosiți un dresaj prea riguros cu ei când sunt cățeluși – de obicei cel mai productiv timp pentru o asemenea activitate la câini. Dar și pentru că ei nu au obiceiuri proste sau rele de care să trebuie să fie dezvățați înainte de a li se face dresajul pentru comportamentele potrivite, pozitive.
Cheia succesului dresajului la această rasă este aceea de a începe mai târziu decât la alte rase, undeva în jur de 2 ani de viață și să avei lecții de dresaj sporadice și scurte, de mai multe ori pe zi este mai bine decât un maraton de comenzi și indicații. O concentrare asupra recompenselor pozitive, fie ele de orice natură va fi bine-venită de fiecare dată, precum și diversificarea activităților pentru a menține un interes ridicat pentru dresaj. Nu este bine pentru sănătatea lui să îl forțați peste măsură sau peste forțele sale; sau să îl constrângeți.