Saint Bernard de Vanzare

Caini de Rasa Saint Bernard de Vanzare masculi si femele de 8 saptamani foarte frumosi si jucausi. Fiecare catel este vaccinat la zi si este deparazitat intern conform varstei. Cainii Saint Bernard la maturitate se remarca a fi buni caini de paza. Cateii provin din canise de renume din Ungaria, canise specializate pe cresterea aceastei rase si sunt disponibili pe tot parcursul anului, atat masculi cat si femelele. Pentru a veni in sprijinul dumneavoastra asiguram transportul in majoritatea oraselor din tara. Firma nosatra se remarca prin calitate, profesionalism si respect fata de client !

Detalii Rasa Saint Bernard:

Durata de viaţă: 8-10 ani
Grupa: Mastiff, de muncă
Culori: alb cu pete roşcate, roşcat cu pete albe. Roşcatul este în diferite nuanţe şi uneori petele sunt maronii sau gălbui
Lungimea firului de păr: lungă
Talie: foarte mare
Năpârlire: moderată spre greoaie
Înălţime: 70 cm la mascul, 64 cm la femelă
Greutate: 50 – 90 kg la mascul şi femelă

Mediul de trai:

În ciuda dimensiunilor lor aceşti câini se împacă destul de bine cu traiul în apartament dacă au parte de suficientă mişcare. Sunt destul de inactivi în interior, se bucură de compania stăpânilor şi o preferă în locul unei curţii mari unde să fie singur.

Istoric:

Rasa Saint Bernard este prezentă de secole. În Alpii vestici există o trecătoare denumită Saint Bernard. Câinii au fost numiţi după această trecătoare, care la rândul ei a fost denumită după St. Bernard de Menthon, un călugăr care a pus bazele unui cămin pentru salvarea călătorilor rătăciţi în această trecătoare periculoasă din munţii Alpi dintre Italia şi Elveţia. Câinii din această rasă sunt descendenţi din Mastifful Tibetan şi au fost crescuţi cu atenţie pentru un simţ olfactiv excelent, putere incredibilă, siguranţă în mers pe gheaţă, zăpadă şi aproape un al şaselea simţ în legătură cu furtunile de zăpadă şi oamenii răniţi. Câinii Mastiff Tibetan au fost aduşi în munţii Alpi de către romani şi se consideră că aceşti mastiffi au fost încrucişaţi cu rasele Great Pyrenees şi Dogul German deţinute de către călugării din zonă pentru a crea această nouă rasă. La început erau companioni ai călugărilor care trăiau în acea regiune. De cele mai multe ori, după furtuni teribile călugării mergeau prin trecătoare pentru a căuta călători rătăciţi, iar câinii îi acompaniau. În curând călugării au descoperit că aceşti câini aveau o abilitate incredibilă pentru a găsi călătorii, chiar dacă ei erau îngropaţi sub centimetrii buni de zăpadă. După un timp, călugării au folosit câinii în perechi pentru a găsi oamenii strâmtoraţi în furtuni. Odată ce se găsea o persoană, un câine din echipă rămânea cu ea pentru a-i ţine de cald în timp ce cel de-al doilea câine se ducea după ajutor. Mai mult de 2000 de oameni au fost salvaţi de către aceşti câini în regiunea munţilor Alpi. Câinii Saint Bernard au fost denumiţi uneori ca şi „câini Barry” deoarece un câine Saint Bernard foarte faimos era numit Barry şi care se presupune că ar fi salvat aproape 100 de oameni în timpul prezenţei sale în trecătoarea din Alpi.
Se presupune că aceşti câini Saint Bernard acum mai mulţi ani arătau complet diferit de cei de astăzi. O avalanşă se spune că ar fi omorât mai multe exemplare din aceşti câini, cauzând o reîncepere a programului de creştere a acestor câini.
Pe lângă faptul că sunt extraordinari câini de salvare, aceştia au mai fost folosiţi la atelaje datorită taliei lor mari şi a forţei de care sunt capabili. Astăzi, sunt folosiţi mai mult ca animale de companie datorită inteligenţei lor şi firii lor blânde. Dar chiar şi astăzi, mulţi proprietari de câini Saint Bernard afirmă că aceştia au un simţ incredibil de a preconiza apropierea unei vremi rele. Se crede că aceşti câini pot auzi valuri de sunete care indică  prezenţa unei furtuni.
Astăzi sunt trei standarde diferite pentru această rasă. Există standardul Elveţian vechi, care încă este folosit în Statele Unite ale Americii, standardul englez care a fost stabilit în Anglia odată ce au început propriile programe de creştere a câinilor Saint Bernard şi mai este standardul elveţian revizuit care este folosit în majoritatea ţărilor europene. Standardul elveţian original este încă folosit  în Statele Unite şi este cel mai apropiat de câinii de salvare originari din Alpi.

Descriere:

Saint Bernardul este un câine puternic şi plin de forţă, cu un corp mare şi foarte musculos şi un cap foarte mare şi puternic. Craniul lor este larg, cu oasele obrajilor înalţi şi cu sprâncene îmblănite. Pielea de pe fruntea lor este foarte cutată, conferindu-le de cele mai multe ori o expresie mai degrabă serioasă, mai ales dacă au o mască de culoare mai închisă.
Au un bot scurt, care nu se îngustează. Dinţii lor sunt puternici şi cerul gurii lor este de obicei negru. Nasul lor este foarte mare şi cu nările deschise; de culoare neagră, ca şi buzele lor. Urechile lor sunt de dimensiuni medii, comparate mai ales cu capurile lor; sunt uşor depărtate de cap la bază şi apoi se apropie de cap. Urechile lor sunt moi şi mătăsoase, de o formă triunghiulară, uşor alungite spre vârf. Ochii lor sunt aşezaţi spre vârful capului şi de obicei de o culoare maroniu-închisă. Au dimensiuni medii şi le oferă o expresie inteligentă şi prietenoasă. Umerii lor sunt mari şi puternic pronunţaţi, piepturile lor sunt adânci; picioarele lor sunt drepte şi puternice; coada greoaie şi bine îmblănită.
Blana lor este lungă şi foarte deasă; sunt folosiţi la munca de căutare şi salvare în condiţii vitrege deoarece blana lor le oferă protecţie împotriva frigului. Totuşi, aceeaşi blană lungă este predispusă să dezvolte ţurţuri în timpul iernii în zăpadă. Picioarele şi coada lor sunt de asemenea foarte îmblănite pentru a-i ajuta în mişcare şi pentru a-i proteja. 

Temperament:

Este un câine dulce şi blând. Deşi este una dintre cele mai mari rase canine, este minunată ca şi animal de companie pentru familii. La început au fost crescuţi ca şi câini de salvare, sunt răbdători şi toleranţi cu copiii şi nu sunt deloc pedanţi. De asemenea, se înţeleg bine şi cu alte animale de companie.
Sunt câini foarte inteligenţi şi dornici de a face pe plac stăpânului; astfel încât sunt uşor de dresat. Cu toate acestea, este indicat un dresaj potrivit efectuat de specialişti din cauza taliei lor mari. Sunt foarte loiali şi foarte protectori cu stăpânii lor; sunt ideali ca şi câini de pază. De fapt, chiar dacă au un temperament echilibrat şi dulce, mulţi străini se vor teme de ei tocmai datorită dimensiunii lor. În mişcare sunt oarecare înceţi, dar sunt extrem de puternici şi cu un simţ olfactiv foarte dezvoltat.
Deoarece au fost crescuţi pentru a salva oameni, aceşti câini au nevoie să facă parte din familie. Vor proteja copiii şi au tendinţa de a supraveghea pe oricine în timpul activităţilor zilnice. Vor fi foarte fericiţi dacă sunt incluşi în orice activitate alături de familia de adopţie.
De altfel, câinii Saint Bernard care sunt lăsaţi singuri perioade lungi de timp sau prea des pot ajunge să fie depresivi din cauza singurătăţii. Este important ca un asemenea câine să aibă parte de interacţiune regulată cu oameni sau alte animale. Au tendinţa de a deveni distructivi dacă se simt singuratici; astfel încât nu este recomandat să îi lăsaţi singuri prea mult timp sau prea des. 
Au un incredibil simţ al orientării; una dintre caracteristicile care i-a făcut celebrii  în misiunile de salvare ale oamenilor. Nu au de obicei tendinţa de a rătăci departe de casă, dar dacă se întâmplă aşa ceva nu vor avea probleme să-şi găsească drumul înapoi. Dacă vă rătăciţi în timp ce vă plimbaţi câinele nu trebuie să vă temeţi pentru că el vă va ajuta să vă întoarceţi înapoi.
Nu este un câine care să latre excesiv, doar dacă simte el că este un motiv întemeiat de a face aşa ceva. Aceasta este unul dintre motivele care îi recomandă ca şi excelenţi câini de pază, alături de dimensiunile lor impresionante.

Probleme de sănătate şi îngrijire:

Rasa Saint Bernard este una foarte sănătoasă în general. Totuşi, pot să fie predispuşi la sindromul Wobbler sau al nesiguranţei, şovăielii în mişcare. Denumirea corectă pentru această boală este instabilitate cervical vertebrală şi este comună la rasele mari care cresc repede. Acest sindrom cauzează o nesiguranţă în mişcare mai ales a părţii din spate; dar şi cu picioarele din faţă care pot face paşi mici şi nepotrivit de scurţi pentru talia câinelui. Pentru această boală medicul veterinar poate recomanda perioade de odihnă şi mai poate prescrie medicamentaţie pentru durere şi anti-inflamatorii.
De asemenea, mai sunt predispuşi la cancer osos ca şi alte rase canine şi s-a descoperit că această tendinţă pare a fi ereditară. Mai sunt susceptibili la displazia de şold, o altă problemă a câinilor de talie mare; dar şi la umflarea stomacului cu aer, pentru evitarea căreia este bine să-i hrăniţi cu mese mici şi mai dese, în loc de una mai mare.
Perierea unui Saint Bernard este relativ simplă, deoarece blănile lor nu sunt sensibile la încâlcirea sau încurcarea firelor de păr. Este suficient să îi periaţi u o perie fermă de cauciuc odată sau de două ori pe săptămână. Deoarece este o rasă crescută pentru a rezista zăpezii şi frigului, blănile lor au un strat de uleiuri naturale care nu permit pătrunderea apei. Dacă folosiţi prea mult şampon la îmbăierea lor riscaţi să reduceţi aceste uleiuri şi să îi faceţi sensibili; astfel încât este important să îi îmbăiaţi şi şamponaţi numai atunci când este necesar. Iar atunci când îi îmbăiaţi folosind un şampon este bine să recurgeţi la unul cu o concentraţie slabă special creat pentru câini. Au două perioade de năpârlire pe an şi în timpul acestora va trebuie să îi periaţi mai des.
De asemenea, veţi descoperi că aceşti câini tind să saliveze mai mult decât alte rase şi că ochii lor lăcrimează des. Dacă le ştergeţi periodic ochii cu un şerveţel îi veţi menţine curaţi şi nu se vor irita.

Exerciţii şi dresaj:

Aceşti câini au nevoie de plimbări zilnice lungi. Nu au tendinţa de a alerga prea mult sau de a se juca odată ce au trecut de vârsta de căţeluşi, dar au nevoie de mişcare pentru a nu avea probleme cu sănătatea. Datorită taliei lor, este important să le menţineţi sesiunile de joacă şi plimbările scurte în timpul primilor doi ani de viaţă, deoarece au nevoie să li se formeze oasele. 
Sunt câini inteligenţi şi dornici de a face pe plac stăpânului. Este important ca dresajul lor să înceapă de timpuriu, oricât de uşor sunt de dresat. Dacă începeţi de când sunt mici va fi mult mai uşor de a-l controla când sunt adulţi şi mult mai mari. La fel de important este să îi socializaţi de mici şi să-i învăţaţi bunele maniere, precum să nu sară pe oameni. Dacă nu vor fi socializaţi cum trebuie de mici vor intimida oamenii şi pot fi foarte neîndemânatici. Dar un Saint Bernard bine dresat şi crescut cum se cuvine va fi foarte prietenos şi uşor de mânuit.
Dresajul lor trebuie să fie făcut cu blândeţe şi răbdare. Deoarece sunt dornici să facă pe plac stăpânului, pot fi foarte descurajaţi dacă simt că deveniţi frustraţi de comportamentul lor şi nu vor mai putea urmări comenzile. Este important să fiţi calm, gentil şi să daţi dovadă de consistenţă când îi dresaţi.